2017 Lectură Rachmaninov, jazz & classic

Rachmaninov Reads Jazz

Biblioteca Județeană George Barițiu | Miercuri | 14 iunie 2017 | 19:00

Dacă la concertul de la Biserica Neagră muzica dădea voie cumva să desfaci și să descrii senzațiile și sentimentele și punea adâncimile în prim plan, o cu totul altă poveste ne-a fost dezvăluită la Biblioteca George Barițiu.

O poveste despre eleganță, sensibilitate, poezie, emoție, visare, poate detaliu, poate inocență și în mod sigur dragoste.

Într-una din sălile de lectură a bibliotecii am lecturat toți, apucați frumușel de suflet și duși, pagină cu pagină, spre descoperirea muzicii lui Rachmaninov, deopotrivă uriașă și concentrată – ah, spiritul rusesc, stepele infinite, nevoia de celălalt, de sentiment, de apropiere, lupta cu distanța și singurătatea… emoția!

Din capul locului au răzbit frumusețea, farmecul, grația, umorul șarmant și dezarmant al Dianei Ionescu și al Luizei Zan, plus bucuria faptului că ne-au împărtășit sincer și direct o bună parte din emoțiile care au precedat concertul și care, inițial, se puteau simți puternic, încă. Și ce bine că se simțeau!

După emoțiile inițiale s-a văzut experiența și trebuie spus, valoarea, clasa! Emoția hrănește și impulsionează, cert. M-am surprins reamintindu-mi cât de superbă poate fi muzica de jazz LIVE, cât de… alive! Uitasem!?

Ce simplu pare să te lași condus în lectura unui astfel de compozitor, atunci când ai cheile de lectură. Și noi le-am avut, pentru că atât Luiza cât și Diana ni le-au oferit din plin. Cât de simplu și iremediabil te poți îndrăgosti de muzică dacă muzica și artiștii sunt prietenii de drum.

Ca o notă separată – asta vrea să spună vibrate!festival, la Brașov și de-asta trece razant (și riscant) pe deasupra limitărilor de gen, specific, status quo. Trebuie curaj, nebunie chiar, risc și oricum ar fi te consumă pentru că ieși din zona de confort, dar vibrațiile… #merită!

Dacă putem vorbi (sau scrie) despre calitatea unei experiențe muzicale live, putem probabil pentru că cei care gândesc și interpretează (și organizează!) construiesc un puzzle, piesă cu piesă, (sau opus cu opus?). Un puzzle care te modifică, te impresionează și te provoacă să simți, să te bucuri și să vibrezi.

Când detaliile converg și se sincronizează, descoperirea te face să crezi că nu poate exista ceva mai puternic și mai relevant decât muzica, vibrația, pianul fabulos, vocea incredibilă, înțelegi și de ce-ul și cum-ul dar nu cu mintea, ci cu… inima. Adică nu înțelegi, ci simți.

Revenind la concert – când Luiza apasă pe voce, atât de aproape de tine, când Diana pune forță și impuls pe claviatură, crește sufletul și mintea se uită pe sine. Mind-blowing e un concept cumva potrivit, rupere de nori, sinapse agitate…

Tumultul lui Rachmaninov, exploziv și incredibil de intens uneori susține din plin conceptul festivalului, apropos de puzzle – Puls, da, chiar unul ridicat! Apoi din nou grație și umor și bucurie și dragoste.

După concert, am vorbit puțin cu Sam Armstrong, pianistul care va cânta în următorul concert din festival, de la Hof Café, de joi – În memoria unui mare artist.

Între altele, am căzut de acord că un astfel de concert este poarta perfectă de intrare într-o dimensiune a muzicii pe care o credem, mulți, străină de noi, inaccesibilă, sau de care pur și simplu uităm.

Just be there and listen, ziceam. Fii acolo și ascultă, și restul vine de la sine.

Am reținut un mesaj poetic simplu dar care pare din ce în ce mai complicat, azi – un vers mai exact, suflat în eter de Luiza, spre finalul concertului: a new day with love for all mankind. Sună bine.

Text | Răzvan Zlăvog

Foto | Andrei Paul